Aşa cum vă spuneam ieri, am rămas blocată în Londra, din cauza vulcanului. Nu prea mai sunt la curent cu ce se întâmplă în politica din România, dar aici, după cum probabil ştiţi, este campanie electorală pentru alegerile de la începutul lui mai. O campanie destul de animată, în care se dezbate cu destul de multă pasiune.
Britanicii discută pe stradă despre dezbaterea televizată de acum câteva zile, care a adus o mare surpriză: a fost câştigată, conform majorităţii alegătorilor, de către reprezentantul liberal-democraţilor, Nick Clegg, în faţa premierului laburist Gordon Brown şi a candidatului conservator, David Cameron.. În urmă cu vreo zece zile, The Economist avea o primă pagină relevantă pentru cât de mare este acum surpriza avansului lui Clegg: fotografiile celor trei candidaţi la funcţia de premier: Brown – the devil you know, Cameron – the devil you don’t, Clegg – who the devil?…
Acum, sondajele de opinie spun că liberal-democraţii au crescut în preferinţele electoratului, după dezbatere, în doar câteva zile, cu opt procente. Nu va fi suficient pentru ca Nick Clegg să ajungă premier, dar locurile câştigate în parlament de liberal-democraţi vor putea înclina balanţa între conservatori şi laburişti, suficient încât să determine viitorul premier.
Ca şi în România, alegătorii sunt sătui de vechile figuri din politică, mai ales acum,într-o criză dureroasă. Acest motiv, plus prestaţia foarte bună a lui Clegg au adus valul de simpatie fără precedent pentru liberal-democraţi, un partid care, altfel, propune politici puţin populare în Marea Britanie, între care şi o amnistie pentru imigranţii ilegali.
Aşa cum vă spuneam ieri, am rămas blocată în Londra, din cauza vulcanului. Nu prea mai sunt la curent cu ce se întâmplă în politica din România, dar aici, după cum probabil ştiţi, este campanie electorală pentru alegerile de la începutul lui m
