Operaţiunea de factoring permite finanţarea a 80% din creanţele unei companii înainte de termenul de încasare. Costurile adiţionale sunt comisionul de creditare şi dobânda anuală. Criza de lichidităţi poate fi rezolvată prin externalizarea colectării obligaţiilor de plată către o bancă sau o companie de factoring independentă.
Societăţile cu nevoie de finanţare pe termen scurt şi care au clienţi credibili şi solvabili, dar care au termene lungi de încasare, pot să apeleze la factoring. Aceasta înseamnă cedarea unei părţi sau a totalităţii sumelor pe care o firmă le are de încasat către o instituţie specializată în operaţiuni de acest gen (bănci sau companii de factoring independente), în schimbul cedării unui comision.
Potrivit Alecsandrei Valasuteanu, şefa diviziei de Factoring din cadrul UniCredit Ţiriac Bank, situaţia economică a sporit, în 2009, interesul pentru această operaţiune atât de partea finanţatorilor, cât şi de partea clienţilor.
„Avantajele pentru client sunt multiple: accesibilitatea ridicată în comparaţie cu produsele tradiţionale de finanţare pe termen scurt, nesolicitarea unor garanţii suplimentare faţă de cesiunea creanţelor, eficientizarea fluxului de numerar (cash-flow), protecţia la riscul de neplată al debitorilor şi, nu în ultimul rând, o finanţare flexibilă", explică Valasuteanu. Ea arată că nesolicitarea unor garanţii suplimentare este un avantaj extrem de important în această perioadă de blocaj pe piaţa imobiliară, când evaluarea potenţialelor garanţii nu s-a ridicat la nivelul din anii trecuţi.
Riscuri în creştere
Cererea pentru factoringul cu acoperirea riscului de neplată a crescut simţitor în acest an. În acelaşi timp, „preluarea unui risc este mai dificilă comparativ cu anul 2008, prin prisma contextului economic", mai spune Valasuteanu. Potrivit avocatului Dinu Petre, de la „Cunescu, Balaciu&Asociaţii", d
