În România sunt diagnosticate 580.000 de persoane cu diabet, iar numărul celor cu rezistenţă la insulină este şi mai mare. Anumite gene, dar şi stilul de viaţă dezechilibrat determină organismul să nu mai reacţioneze corespunzător la insulină şi există riscul apariţiei diabetului.
Se ştie deja că persoanele sedentare, care se hrănesc dezechilibrat, cu alimente industriale prezintă un risc crescut de a suferi de diabet de tip II (noninsulinodependent). Un lucru mai puţin ştiut este faptul că înainte de instalarea diabetului, uneori chiar cu mulţi ani înainte, apare un fenomen cunoscut sub numele de rezistenţă la insulină.
Cum apare tulburarea
Unul dintre rolurile insulinei este de a determina celulele corpului, cu precădere pe cele musculare şi pe cele adipoase, să extragă din sânge şi să folosească glucoza rezultată din alimentaţie. Pentru a face acest lucru, insulina, produsă în cantităţi mai mari de insulele pancreatice după masă, se ataşează de receptorii insulinici de la nivelul celulelor.
Din anumite motive însă, deşi insulina se ataşează de celule, acestea nu mai reacţionează şi, deci, nu mai folosesc glucoza din sânge. Consecinţa este creşterea nivelului glicemiei peste valorile normale.
Se creează astfel un cerc vicios, deoarece pancreasul sesizează cantitatea mare de glucide din sânge şi determină suplimentarea nivelului de insulină. În momentul în care pancreasul nu mai reuşeşte să asigure necesarul crescut de insulină al organismului, se instalează diabetul zaharat de tip II.
Circumferinţa taliei, un indiciu clar
De regulă nu se fac teste pentru depistarea rezistenţei la insulină. „Însă suspiciunea existenţei acestei tulburări apare în cazul persoanelor care au un indice de masă corporală crescut (peste 24) şi care au o cantitate mare de grăsime concentrată la nivelul taliei. Bărbaţii cu
