…cei care ma cunosc suficient de bine stiu sunt cateva lucruri pe care nu le inteleg si pace: tricotatul, bunaoara – nu inteleg defel cum se impletesc firele alea pe ace, desi procedeul mi-a fost explicat in repetate randuri si demontat “cu incetinitorul”; nu inteleg placerea umblatului prin magazine in dorul lelii – ceea ce mi-a atras multe neplaceri de-a lungul vietii. In fine, printre lucrurile pe care nu le inteleg nici in ruptul capului (de unde-o mai veni si expresia asta?) se numara si fascinatia apocalipsei.
La americanii unde a doua venire face parte din cultura populara, mai pot intelege obsesia cu apocalipsa in general si 2012 in particular (acum, ca 2000 a trecut si nimic nu s-a intamplat). Dar de unde si pana unde aceasta sete de apocalipse mai mari sau mai mici la restul lumii? Incalzire globala, racire globala, cutremure, tsunami sau macar avioane prabusite si nori de cenusa vulcanica – le sorbim pe toatele cu satisfactia buretelui. “Ai auzit, draga?” Am auzit. Si ce? Sa zicem ca vine sfarsitul lumii maine. Cu ce ma incalzeste sau nelinisteste asta pe mine?
Ce diferenta face pentru mine daca se termina lumea apocaliptic sau mor eu pentru ca-mi cade un ghiveci in cap? Ma deranjeaza in masura in care mor sau sufera alti oameni – in primul rand cei dragi mie – dar o data si o data toti trebuie sa trecem prin asta. Si-atunci de ce o moarte colectiva ni se pare infinit mai fascinanta decat una individuala?
Singura explicatie logica pe care o gasesc e aceea ca la Apocalipsa mai moare si capra vecinului. Tot e ceva:)
…cei care ma cunosc suficient de bine stiu sunt cateva lucruri pe care nu le inteleg si pace: tricotatul, bunaoara – nu inteleg defel cum se impletesc firele alea pe ace, desi procedeul mi-a fost explicat in repetate randuri si demontat “cu incetinitorul”; nu inteleg placerea umblatului prin magazine in dorul lelii – ceea
