Moartea banala nu vinde, dar numai de plictiseala nu poate fi vorba in accidentul in care a pierit o mare parte din elita Poloniei. Exista toate ingredientele succesului de televiziune: tragism, teoria conspiratiei, oceane de oameni, si mai nou, ca si cand realitatatea si-ar fi slabit din forta care capaciteaza atentia, norul de cenusa vulcanica.
Insuficient exploatat, dupa mine, in context, dar nu-i tarziu sa invite producatorii in platou niste vrajitoare, doi interpreti bucovineni a posibilelor semne biblice si calugari budisti prin telefon. Doar au decretat moderatorii catastrofa de langa Smolensk drept cea mai mare tragedie din istoria poporului polonez. Deci de la sicriile trimise la Varsovia cu steag pe ele, pana la eterna reintoarcere, pasarea Phoenix si o noua era in relatiile atlanto-ruse mai e doar un pas.
In finalul evenimentului care a tinut omenirea cu sufletul la gura, insa, descoperim cum sefi de state din toata lumea si-au pus consilierii sa gaseasca pe sub norul vulcanic drumul spre Cracovia. Imi place sa cred ca nu deoarece postura implica festivism, si intr-o lume ipocrita, absenta nejustificata de la un asemenea eveniment ar da prost.
Ci pentru ca omenirea are nevoie din cand in cand sa se stranga laolalta, sa se ia de mana.
Cei care au organul compasiunii neastupat vor pricepe fara sa le explice nimeni ca este unul dintre acele momente. Ca fiintele cugetatoare sunt in stare, in ciuda liderilor manati de vointa de putere, nu de lacrima din coltul gurii, sa-si iubeasca aproapele de la distanta. Doliul nu e un fapt juridic, ci o stare de spirit pe care nu o poate impune nimeni prin horarare de guvern. Oricum, dupa cum merg lucrurile, in Romania, s-ar putea sa fie si neconstitutional.
Vine din frantura aceea de inima careia ii pare rau ca a strivit un iepure pe autostrada, ca eroul principal moare
