Un fizician al cărui nume îl poarta un element sintetizat, o particulă elementară, un accelerator şi un observator cosmic de raze gama, Enrico Fermi, se întreba prin 1950: "Unde or fi toţi ?". Era o formulare simplă a ceea ce avea să devină cunoscut drept paradoxul Fermi. Savantul înţelesese că vârsta şi dimensiunile Universului ne fac să credem că există un mare număr de civilizaţii extraterestre avansate din punct de vedere tehnologic. Totuşi, această ipoteză nu poate fi nici confirmată, nici contrazisă, fiindcă nu există observaţii directe care să o susţină sau să o infirme.
Ce e drept, se pare că nu prea îi interesăm pe extratereştri. Ei nu ne vizitează, nu ne telefonează, nici măcar nu se ostenesc să ia legătura prin radio. Nimic. Ne simţim neglijaţi, poate chiar ignoraţi. La urma urmei, noi îi căutăm de mai bine de jumătate de secol, de când a fost lansat programul SETI de căutare a inteligenţelor extraterestre.
Autorul unei cărţi recent apărute, Paul Davies, îşi intitulează creaţia, "Stranie tăcere - suntem oare singuri în Univers?" şi ne asigură că programul menţionat este condus nu de OZN-işti, ci de oameni de ştiinţă. Ei scormonesc cerurile în căutarea unui semn şi folosesc cea mai avansată tehnologie încercând să descopere semnale radio, comunicaţii prin laseri, balize electronice. Până acum nu au găsit nimic. Suntem înconjuraţi de tăcerea cosmosului.
Cea mai simplă explicaţie este că nimeni nu are nimic de spus. Multe dintre teoriile ştiinţifice actuale susţin că apariţia inteligenţelor avasate este mai mult sau mai puţin întâmplătoare. Chiar dacă o planetă beneficiază de un mediu adecvat, obstacolele nu lipsesc. Mai întâi e nevoie de apariţia unor forme de viaţă din ceea ce oamenii de ştiinţă numesc "supa primordială", mai apoi de un lung şi complicat proces evolutiv care să producă organisme cât de cât inteligente.