La finalul lui iulie 1972, o misivă poposea în cutia poştală a unei vile din cartierul bucureştean Primăverii. În dreptul destinatarului scria, cu litere mari de tipar, Nicolae Ceauşescu. Din îndepărtata Danemarca, de la biroul unei căsuţe cochete situate într-o suburbie a Copenhagăi, o admiratoare cu aspiraţii comuniste îi scria dictatorului de la Bucureşti în termeni hamletieni: a fi sau a nu fi turist în România. Sursa: Fototeca online a comunismului romanesc

EVZ a descoperit în arhivele Comitetului Central al Partidului Comunist Român un document senzaţional care explică, peste timp, istoria tragi-comică a Epocii de Aur.

O simplă scrisoare redactată cu mânie proletară de Ella Larsen, o daneză care vizitase staţiunea Mamaia din Constanţa, ajungea în octombrie 1972 pe masa principalelor instituţii de la Bucureşti, după ce, în prealabil, adusese în atenţia lui Nicolae Ceauşescu problemele stringente cu care se confrunta litoralul românesc.

În 1972, Nicolae Ceauşecu zbura încă pe aripile lui august 1968. Pentru cancelariile occidentale era copilul favorit din lumea comunistă, liderul capabil să se opună din interior imperialismului sovietic, omul de care Vestul avea nevoie pentru a-şi juca cartea propriilor interese. Pentru români, Ceauşescu era şi mai mult: o speranţă, o promisiune. Tezele din iulie, dizidenţa lui Ion Iliescu, cultul hidos al personalităţii erau doar seminţele unei realităţi viitoare, pe care nimeni nu o anticipa încă.

În vara lui 1972, litoralul românesc putea intra, fără probleme, pe agenda estivală a oricărui turist european. Eforturile făcute în anii ’60 pentru modernizarea staţiunilor româneşti de la Marea Neagră începuseră să dea roade. România respira încă occidental, la suprafaţă. În cancelariile de la Bucureşti, însă, se pregătea contraatacul. LEGISLAŢIA DE ŞEZLONG Sfaturi daneze pentru dictatura românească

Ar fi pu