De ceva timp guvernantii clameza ca pensionarii au devenit o povara pentru societate. Se afirma ca in anul trecut deficitul bugetului fondului de pensii a fost de circa 1,5 miliarde de euro, iar pentru acest an este estimat la 1,8 miliarde de euro.
Evident, pentru acoperirea deficitului s-a luat masura transferarii sumelor necesare de la bugetul de stat. Eroarea este grava in privinta pensionarilor, mai ales ca de la Conventia Democrata din Romania si guvernbele conduse de Victor Ciorbea si Radu Vasile s-au mostenit disponibilizarile masive, care au dus rata somajului in 2000 la circa 10 %. Numai in perioada CDR s-au pensionat peste 650.000 de persoane, provenite in cea mai mare parte dintre someri.
In 1990 erau 2,6 milioane pensioanri, iar un deceniu mai tarziu 4,3 milioane, plus ca raportul angajati/pensionari a scazut abrupt la 1,05/1. Guvernul PSD condus de Adrian Nastase nu a reabilitat situatia, ci a folosit toate mijloacele politice si economice sa instraineze averea publica, vanzandu-se pe sume derizorii bogatii nationale arhicunoscute, sute de capacitati productive, ferme si terenuri agricole, banci comerciale, institutii de cercetare-proiectare, statiuni balneo-climaterice, spitale si alte bunuri nationale.
In zilele Revolutiei, aveam 8 milioane de salariati si 2,6 milioane de pensionari, la care se adauga 1 milion de agricultori. Rata de dependenta, adica raportul intre numarul de angajati care contribuie la fondul asigurarilor sociale de stat si numarul beneficiarilor, era acceptabil, de 3,4 angajati la un pensionar, iar fondul de pensii avea un excedent de 500 milioane dolari.
Brusc, in doar doi ani, in timpul guvernarilor lui Petre Roman si Teodor Stolojan, numarul pensionarilor a crescut cu 600.000 persoane. Alti 500.000 salariati au devenit pensionari in timpul guvernarii de patru ani a lui Nicolae Vacar
