Moment poetic: a venit primăvara! Moment meteorologic: soarele străluceşte pe cerul ca de cleştar. Moment zoologic: păsările migratoare se reîntorc din ţările calde. Moment floral: cerasus pseudocerasus a înflorit în Herăstrău, oferind privirii un spectacol unic de... ăăă... cum era aia... de formă şi culoare. Moment inegalabil: oamenii se pupă pe sub crăcile lui violet. Fată, ce drăguţ!
Anul ăsta, cireşul japonez a înflorit mai repede decât trebuia. Ca să parafrazăm o melodie, "au înnebunit cireşii". Din cauza încălzirii globale, bineînţeles. Zice că în Japonia, după ce a înflorit cireşul japonez, a şi nins şi zice că asta nu s-a mai întâmplat de 40 de ani încoace. O fi de rău sau o fi de bine? Şi-n Herăstrău a înflorit cerasusul. De atâta bucurie, ieri oamenii au venit cu pledurile de acasă şi s-au aşezat la umbra lui ca să se bucure de natură. Unii şi-au scos câinii la plimbare, alţii - femeile, fiecare ce-a avut.
Ca să-ţi scoţi gagica e mai greu decât să-ţi scoţi câinele, pentru că tre' să-i faci poze cu ea trântită pe copac (cerasus pseudocerasus) şi trebuie să-i subliniezi frumuseţea atât prin vorbe, cât şi prin poze. Groaznic. Alţii şi mai poetici. Cum s-au gândit ei să se bucure de florile cireşului pseudocireşului. Rupându-i florile şi aducându-le la nas, ca să constate că de fapt nu miros deloc şi că le-au rupt degeaba, dar pe urmă se gândesc că mai bine că le-au rupt, pentru că oricum, dacă nu le rupeau ei, le rupeau alţii şi atunci mai bine să le rupă ei, să le ţină ei în mână.
Copiii se bucură şi ei de frumuseţea naturii înconjurătoare, dar au grijă şi să nu calce în rahaţii de câine înşiraţi generos pe aleile parcului. Un cuplu de japonezi (japonez şi japoneză) merge tăcut printre culori.
Să ştie stimatul cititor că e chiar plăcut să stai pe pled, pe rocă sau pe iarbă sub cerasusul înflorit. Mai ales la cea
