Decesul înalţilor demnitari polonezi petrecut în urmă cu câteva zile, în apropierea Pădurii din Katin, închide un cerc funest. Totul a început în primăvara lui 1940, când peste 20.000 de prizonieri polonezi au fost ucişi la iniţiativa NKVD-ului, cu aprobarea lui Iosif Stalin. De atunci, cu ajutorul propagandei, teribila armă a secolului al XX-lea, tragedia a servit intereselor mai multor state. În numele adevărului...BERIA A PROPUS, STALIN A APROBAT
Al doilea război mondial a debutat în 1939, prin dubla invadare a Poloniei de Germania şi Uniunea Sovietică. Astfel a început drama prizonierilor polonezi, capturaţi de Armata Roşie. Peste 20.000 de ofiţeri şi soldaţi au fost duşi departe de familiile lor. Nu ştiau atunci ce-i aştepta. În birourile Comisariatului pentru Afacerile Interne al URSS (NKVD, în limba rusă), Lavrenti Beria găsise soluţia.
În martie 1940, a propus lui Stalin uciderea polonezilor închişi la Starobelsk, Koziolsk, Ostaşkov şi în alte închisori. Pentru aplicarea măsurii, rapid aprobate de "ţarul" roşu, a fost însărcinată o echipă formată din V. Merkulov, B. Kobulov şi L. Bastakov.
Masacrul s-a produs în lunile următoare, în mai multe locuri de pe teritoriul URSS:
Pădurea Katin, Harkov, Kalininsk (actualmente Tver). În total, peste 22.000 de oameni - elita intelectuală şi militară poloneză. Şi-au pierdut viaţa înalţi ofiţeri ai Armatei (generali, colonei), aviatori, cadre universitare, medici, artişti, avocaţi. Toţi au fost executaţi în stil NKVD-ist, cu mâinile legate la spate şi câte un glonţ în ceafă.
Motivaţia oribilelor crime rămâne greu de înţeles. În luarea deciziei monstruoase ar fi contat contextul dificil al războiului ruso-finlandez şi dorinţa de răzbunare faţă de Armata poloneză ostilă apariţiei statului bolşevic. Dar oare poate exista vreun fel de justificare pentru "opera" NKVD-ului? @N
