Aşezarea pentru care Guvernul a cheltuit aproximativ 15 milioane de euro este locuită în prezent de doar 200 de familii de sinistraţi. Răstenii nu şi-au găsit liniştea nici la patru ani de la inundaţii, strămutarea localităţii împărţind comuna în două tabere.
Un sat pustiu, în care liniştea e spartă uneori de câte o căruţă care trece pe uliţă. Casele nelocuite, cam 600 din cele 800 câte numără aşezarea construită din temelii de Guvern după inundaţiile din primăvara lui 2006, le recunoşti imediat: nu au garduri, tencuială, acareturi, doar un nume lipit pe faţadă.
„De la mine până la şuşea nu mai e niminea, n-am niciun vecin, toate casele sunt goale. Lumea nu s-a mutat, că au casă bună în sat şi n-au vrut să vină în câmp, aici. A fost rău că ne-a mutat, trebuia să ne lase acolo, să ne facem noi singuri câte o cămăruţă, că nu căzuseră decât 250 de case. Le-a fost că nu se procopsesc dacă nu se mută satul şi aşa s-au furat nişte bani, mulţi bani”, e de părere Stan Sperilă, unul dintre puţinii locuitori ai Rastului Nou.
Stan Sperilă arată reporterilor "Adevărul" că stă singur cuc pe o întreagă mahala
Rastu Nou, triplu pe hârtie
De patru ani, comuna Rast se împarte între cele două sate despărţite de un câmp larg cât vezi cu ochii şi şase kilometri de şosea. Să găseşti ceva care să lege aşezările e aproape imposibil. „Nici nu mă mai duc în satul vechi. M-am dus odată la târg şi m-a luat una că: «Ce mai cătaţi aici, duceţi-vă acolo, că acolo v-a plăcut!Ce, venirăţi la oraş?» Da’ ce, noi n-am stat în Rast?!”, ne-a povestit cu lacrimi în ochi Constanţa Butoi, locuitoare a satului nou.
În ochii primarului din Rast, Iulian Silişteanu, realitatea este cu totul alta: pe hârtie, sunt numărate în Rastu Nou 1.800 de suflete şi viaţa merge în noua localitate ca înainte, tihnită. „I-am transmis pe toţi «în oglindă
