Pe măsură ce economia îşi revine, investitorii de retail caută randamente spectaculoase la emitenţii de talie mică şi medie. Deocamdată, au reuşit să „bată“ indicii pieţelor principale. Află care sunt plusurile şi minusurile societăţilor cu o capitalizare redusă de pe piaţa românească de capital. A apus vremea vedetelor bursiere?
De şase ani, de când se ştie investitor pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB), Marian Racoviţă (30 de ani) nu-şi aminteşte să fi fost atât de dornic de randamente mari pe termen scurt. Urmărindu-i discursul grăbit şi gesturile repezi, nici n-ai putea crede altceva despre tânărul care, la începutul crizei financiare, avea în cont aproape 20.000 de euro.
Totuşi, în urmă cu numai trei ani, pe când bursa românească încă nu dădea semne de declin, trei sferturi din companiile atent selectate de către investitor făceau parte din „prima ligă" a pieţei de capital, cea care, pe lângă o lichiditate confortabilă în caz de exit, asigura şi profituri liniştitoare. Acum, însă, 80% din portofoliu poartă amprenta pieţei Rasdaq. „Nu mai am răbdare pentru creşteri «aşezate»", îşi explică Racoviţă, simplu, alegerea făcută chiar după minimele istorice din primăvara lui 2009.
PE TERMEN SCURT
Pe BVB, pedala creşterilor a fost apăsată în ultimele două luni. Perspectiva amânării pragului de deţinere la Societăţile de Investiţii Financiare (SIF) şi pauza luată de acţiunile lichide după goana ameţitoare de anul trecut (cu un +61,6% pentru indicele BET) au generat o „migrare" parţială a lichidităţilor către companiile cu o capitalizare mică.
Acum, în primăvara lui 2010, randamentele ameţitoare au revenit la cele din anii 2006-2007, când Rasdaq devenise o adevărată fabrică de milionari, iar investitorii îşi fac calculele cu lăcomie. Condmag Braşov (+500%), Dafora Mediaş (+350%), Armax Gaz Mediaş (330%), Compa Sibiu (+450%), Impact Bucure
