„Loviturile” date de borfaşi români în timpul „Marii Depresiuni” de după 1929 aduc aminte de jafurile favorizate de criza financiară cu care se confruntă lumea astăzi.

Un client al poliţiei se îmbracă femeieşte şi încearcă să dea lovitura. Un cerşetor înjunghie pe agentul care-i cere identitatea. Iată cazuri tipice ale unor stări în plin şi îngrijorător progres”.

Aşa începea, uşor abrupt, un editorial de primă pagină din ziarul „Universul”, din iulie 1930. Nu trecuse nici un an de când crahul de la Bursa din New York aruncase lumea în vârtejul nenorocirilor ce aveau să fie adunate, până în 1933, sub cupola „Marii Depresiuni”.

„Reţeta” pare să se fi moştenit până astăzi: ultimul jaf-spectacol mediatic, comis cu aproape două săptămâni în urmă, la casieria gării Medgidia (judeţul Constanţa), jaful armat din Pasul Gutâi, atacurile frecvente la sedii de bănci ori case de amanet - toate îşi găsesc explicaţia în problemele economice care au lovit lumea, începând cu anul 2008.

SUMARUL ARTICOLULUI Atacurile armate, déjà vu al crizei în ’30ÎN PREZENTÎN PREZENT

EVZ vă propune o oglindă din trecut asupra fenomenului infracţionalităţii crescânde de azi, prin „ochii” preseidin anii „Marii Depresiuni”.

„Criza, cu tot cortegiul ei de nenorociri”

Criza financiară din perioada 1929-1933 a umplut ziarele de ştiri despre sinucideri pe motiv de „jenă financiară” şi de „jafuri îndrăzneţe”. Editorialul din „Universul” spune pe şleau: „Lipsa de lucru şi greutăţile economice imprimă un impuls nenorocit celor lipsiţi de resorturile morale necesare spre a ţine piept încercărilor soartei. Fluxul cerşetoriei şi hoţiei este natural pe vremuri ca acestea şi de aceea nu trebuie lăsat în voia lui”.

Într-o analiză din ianuarie 1930 se conturează contextul în care jafurile armate, spargerile şi tâlhăriile începeau să înfl