Cea mai recentă găselniţă în materie de concentrare şi centralizare a... orice - de la capital la resursele simbolice ale puterii, la atribuţiile exe-cutive etc. - vine dinspre... educaţie. Întrebat de reporter ce anume urmăreşte prin măsura - stupefiantă - a concentrării universităţilor (cea a şcolilor a început deja, făcând ca la Cluj-Napoca, de pildă, şcoala vocaţională să fie pusă în pericol, cu specificul ei, prin sosirea unor elevi nepreocupaţi de creaţie - cazul Liceului de Artă), ministrul Daniel Funeriu explică sincer: „Concentrarea resurselor. Ungaria, Danemarca, Franţa concentrează resursele. Asta facem şi noi".

Două idei sar în ochi în această reacţie ministerială: prima e că imităm şi noi pe alţii, ce să facem... În lipsa unui proiect propriu, luăm de ici, lipim dincolo şi, până la urmă, poate iese ceva. Unde mai pui că există şi precedente. Şi, în plus, să iei de la Ungaria, Danemarca, Franţa - adică din Vest - e mai onorant astăzi decât să iei de la URSS, cum făceau înaintaşii direcţi ai actualului regim.

A doua idee nu e mai puţin interesantă. A apărut elanul acesta, al concentrării resurselor. Uite că l-a ajuns şi pe dl Funeriu, care vine dintr-o margine geografică a ţării şi s-ar fi zis că nu avea cum să fie atins de centralism, centralizatorism şi concentrarism managerial. Brusc, în viziunea domniei sale, lumea românească nu mai poate funcţiona eficient dacă nu duce totul în acelaşi loc. Cum să existe două universităţi în aceeaşi parte de ţară? Obligatoriu ele trebuie puse împreună. Aceeaşi conducere, resurse de inteligenţă, know how, logistică şi de alte feluri comune; anularea sau ciuntirea măcar a independenţei de mişcare, de decizie, de acţiune, de cercetare, prin reglarea centralizată şi contrată a robinetului cu resurse şi a tirului de decizii de sus, eventual, castratoare, de ce nu?! Dl Funeriu nu pare să priceapă un lucru sig