Produsele făcute la comandă – haine, mobilier, bijuterii – sunt mai mult decât simple obiecte funcţionale. Spre deosebire de cele „de-a gata“, din magazine, acestea au fost create să-ţi semene. În perioada interbelică, a-ţi face lucruri la comandă era o modă. A dispărut după 1989, odată cu invazia marilor magazine, însă, în ultimii ani, românii redescoperă nevoia de unicitate.

Designerul de bijuterii David Sandu (36 de ani) a trăit într-o familie care era foarte legată de lucrurile făcute pe comandă. „Tatăl meu se îmbrăca într-un mod clasic- costum, vestă, cravată, cămaşă albă, rar cămăşi colorate. Niciodată altfel. Pentru că toate cămăşile lui aveau un MC pe ele, eu am crezut că există o fabrică undeva, ale cărei iniţiale coincid cu iniţialele lui, Mircea Ciobanu", îşi aminteşte el.

După ani de la moartea tatălui, Sandu a aflat că acesta îşi ducea toate cămăşile la o brodeză, pentru că aşa făcea şi tatăl lui. „Atunci, pălăriile se făceau la pălărier şi în ele erau trecute, în interior, pe căptuşeală, numele atelierului, adresa şi numele tău. Nu exista vreun risc ca la garderobă, la teatru, să ţi se dea o altă pălărie", adaugă David Sandu, care acum creează bijuterii la comandă în propriul atelier.

Astăzi, puţini români aleg să-şi facă un obiect personalizat. Marile magazine au acaparat piaţa, iar lipsa de timp dintr-o societate aflată mereu în viteză fură din dorinţa oamenilor de a fi diferiţi. Nevoia de unicitate e un lucru important, crede David Sandu, mai ales în societatea de consum în care trăim, în care există o unifomizare pe toate planurile, în care consumatorul este de fapt „un consumat, nu un personaj cu independenţă, cu decizie proprie".

„Globalizarea înseamnă şi uniformizare, nu numai accesul la un preţ mai mic", spune el, amintindu-şi în acelaşi timp motivele pentru care nu mai există atât de multe ateliere în care se fac lucruri