În Africa de Sud, nemţii nu se prezintă în cea mai bună formă sportivă, însă scoaterea Mannschaft-ului de pe lista favoritelor la câştigarea Cupei Mondiale ar fi o greşeală. Triplă campioană mondială, Germania trece printr-o perioadă de tranziţie, de la generaţia lui Ballack la cea a lui Özil.
Când a pus bazele Germaniei Naziste, „führerul" Hitler şi-a numit creaţia „Reichul milenar", sperând ca acesta să dăinuiască cel puţin o mie de ani. Cel de-al treilea „imperiu" din istoria nemţilor s-a încheiat însă rapid, în 1945, şi nu sunt semne că, în viitorul apropiat, se vor crea condiţiile politice pentru „al patrulea Reich".
Mult mai uşor este la fotbal, unde Germania se poate aşeza a patra oară în fruntea lumii chiar în această vară. Statistic, ar cam fi rândul Mannschaft-ului, care n-a lăsat să treacă 20 de ani fără să pună mâna pe coroana mondială, iar ultimul succes a fost consemnat în 1990, la Coppa del Mondo din Italia. Practic, nu va fi uşor deloc, selecţionerul Löw având de rezolvat câteva probleme spinoase pe ultima sută de metri.
Psihic, la pământ!
În noiembrie 2009, sinuciderea portarului Robert Enke a lovit puternic în moralul nemţilor. Enke avea cele mai mari şanse să fie titular în Africa de Sud, dispariţia sa venind într-un moment în care buturile Germaniei erau mai descoperite ca niciodată după retragerile veteranilor Oliver Kahn şi Jens Lehmann. Astfel, la turneul final din vară, candidaţii la tricoul cu numărul unu, Tim Wiese şi Rene Adler, vor avea împreună puţin peste 10 selecţii la prima reprezentativă.
Declinul psihologic al germanilor este accentuat de ultimele evoluţii din amicale, în special eşecul (0-1) cu Argentina din martie, care nu au adus raza de lumină aşteptată de o naţiune înnebunită după fotbal.
Se schimbă generaţiile
Dacă există o latură pozitivă, aceasta vine cu siguranţă de jos, de la n
