Retorica naţionalistă pune în aşteptare orice demers privind eficientizarea regiunilor de dezvoltare astfel încât rata de absorbţie a fondurilor comunitare să crească considerabil. Sursa: Agerpres

Cu o rată de absorbţie a banilor europeni puţin peste 10%, în primii doi ani de după integrare, România riscă să se aleagă din aderarea la UE mai mult cu statutul de cotizant la bugetul european decât cu cel de beneficiar.

În mare parte şi pentru că „motoarele” care atrag fondurile - regiunile de dezvoltare - şi-au dovedit ineficienţa, iar orice demers de „recalibrare” a acestora este îngropat într-o retorică naţionalistă.

Euroregiunile, de la Cotroceni la parlament

Subiectul a fost deschis în ultima perioadă pe două fronturi. De la Palatul Cotroceni, în contextul consultărilor pe tema revizuirii Constituţiei, preşedintele Traian Băsescu a lansat tema reorganizării administrative.

„Este clar că nimeni nu mai poate vorbi de proiecte regionale atât timp cât noi nu suntem capabili să ieşim din organizarea administrativă de dinainte de Revoluţie. Această organizare a fost justificată pentru sistemul de dinainte de decembrie ’89, acum nu mai putem duce nici măcar proiectele regionale, pentru că euroregiunile, aşa cum au fost organizate ele, practic, nu au autoritate asupra judeţelor”, a declarat Băsescu, după consultările cu partidele de la jumătatea lui martie.

La nivel parlamentar, iniţiativa a fost preluată de UDMR, cu un proiect de mai mică anvergură, însă care a stârnit reacţii vehemente din partea celorlate partide. Fără a vorbi de căpătarea vreunei personalităţi juridice, Uniunea lui Marko Bela a propus creşterea numărului de regiuni de dezvoltare de la 8 la 16, una dintre ele grupând judeţele din aşanumitul Ţinut Secuiesc.

Proiectul, trecut tacit de Senat, este blocat deocamdată la Camera