Filmul lui Andrzej Wajda, Katyn, si-a propus, de buna seama, sa provoace discutii. Nimeni nu-i poate contesta aceasta virtute. Filmul a stirnit discutii aprinse. Intrebarea lui Wajda nu e doar: cine spune adevarul? Ea devine, in fapt: unde este adevarul? Mai mult: este bine sa-l dezvaluim? In 2007, regizorul Andrzej Wajda a realizat filmul Katyn. Filmul se sprijina pe o carte scrisa de Andrzej Mularczyk, al carei titlu in limba engleza este Post Mortem: The Story of Katyn. Pelicula a fost difuzata, dupa accidentul de la Smolensk, pe un post de televiziune rus si, martea trecuta, pe TVR1. Am vazut, desigur, filmul. Si mi s-a parut firesc ca, odata cu aceasta vizionare, sa citesc macar o parte din recenziile care au intimpinat filmul lui Andrzej Wajda. Cea mai lunga dintre toate e, desigur, cronica din New York Review of Books, semnata de Ann Applebaum, A Movie That Matters (Un film care conteaza). Dar, dupa cite am putut observa, nici o recenzie nu a putut ignora tragedia reala de la Katyn (realitatea din spatele fictiunii: id est impuscarea celor 22.000 de ofiteri polonezi, in aprilie 1940), pentru a privi filmul in sine, ca realizare pur estetica. Neindoios, valoarea artistica a filmului e imposibil de separat (mai ales, acum) de valoarea lui strict documentara. Filmul lui Wajda reconstituie un moment dramatic din istoria Poloniei si invita, in acelasi timp, la o reflectie cu privire la consecintele acestui moment dramatic. Katyn a fost numai inceputul si vestirea unei epoci. Filmul nu e doar reconstituirea unui masacru. El vorbeste si despre minciuna care a acoperit multa vreme drama de la Katyn. Rusii au invinuit pe germani de comiterea ei si aceasta atribuire falsa a fost acceptata si a supravietuit si dupa procesul de la Nurenberg. Adevarul a fost restabilit abia in preajma anului 1990, cind arhivele sovietice au fost deschise. Criticii au reprosat lui Andrzej W