Oltchim Rm. Vâlcea a reuşit o performanţă uluitoare calificându-se în finala Ligii Campionilor la handbal feminin, o performanţă la care foarte puţini au încercat să viseze. Totuşi, superba noastră campioană trebuie să joace la Bucureşti, nu la Vâlcea, marea finală pentru că în Zăvoi nu are o sală pe măsura talentului acestor minunate fete.

CSU Metal Galaţi a ajuns pentru prima oară în istoria voleiului feminin românesc, de la înfiinţarea noii competiţii, în faza eliminatorie a Ligii Campioanelor. O performanţă la fel de mare, dar nici gălăţencele nu au putut juca acasă, la Galaţi, meciurile europene, ci la Buzău, căci nici în municipiul de la Dunăre nu există o sală pe măsura performanţelor sportive. Ca să nu mai spunem că aici nu există nici măcar interesul autorităţilor locale pentru echipă...

Fotbalul românesc a avut momente, fără exagerare, de glorie. Nu poate însă cere organizarea unei competiţii continentale de anvergură pentru că nu avem nici măcar un stadion care să poată găzdui un meci de finală europeană, de exemplu. Lucian Bute obţine performanţă după performanţă, este iubit peste Ocean, dar la noi Televiziunea Naţională nu găseşte de cuviinţă să preia marele său meci cu Miranda spunând că e prea scump. Şi astfel milioane de români sunt văduviţi de admirarea unuia dintre puţinii noştri mari sportivi rămaşi în activitate.

Echipa de tenis a României, care joacă în Cupa Davis, are nevoie an de an de derogări primite de la Federaţia Mondială pentru a putea evolua „acasă" în săli cu o capacitate sub cea permisă oficial. Noroc că numele Năstase sau Ţiriac încă mai înseamnă ceva în tenisul mondial... Mai sunt exemple, dar ele merg în aceeaşi direcţie. Vă mulţumim, sportivi români, pentru performanţele obţinute, dar nu vă merităm.

Oltchim Rm. Vâlcea a reuşit o performanţă uluitoare calificându-se în finala Ligii Campionilor la