Emil Boc croşetează, în variantă minimală pedelistă, un gingaş "octombrie roşu bolşevic", cu diferenţa că nu o face pe ideile lui Karl Marx, ci pe cele ale tricefalului instrument de propagandă oficială - Berceanu, Blaga, Videanu. Domnul preşedinte al PDL vine cu lista închisă de patru prim-vicepreşedinţi, adică ia democraţia din partid şi-o pune sub obroc.
Degeaba se aduc argumente contrare - Cristian Preda consideră bolşevizarea ca fiind semnul unei osificări, al unei reticienţe majore în contactul cu societatea; Roberta Anastase susţine în continuare alegerea uninominală a prim-vicepreşedinţilor; Theodor Stolojan vede în lista închisă un deficit democratic intern etc -, Boc merge înainte. După Congres, ar putea chiar să înfiinţeze Sovietul Comisarilor Pedelişti, în aşa fel încât unul ca Marcel Hoară să-l poată scuipa în deplină "legalitate" pe Cristian Preda.
Reacţia rapidă a lui Traian Băsescu - în sensul acuzării clare de bolşevizare a PDL-ului - deschide două perspective: 1. trimiterea lui Boc în concediu şi numirea unui prim-ministru cu susţinere parlamentară incertă, caz în care - să nu vă miraţi! - am putea avea un PDL în opoziţie; 2. propunerea lui Cristian Preda de trecere la sistemul francez, respectiv la prerogativa preşedintelui de a dizolva Parlamentul în anumite condiţii, începe să capete un înţeles clar.
Toate astea n-ar fi interesat pe nimeni dacă PDL-ul n-ar fi fost partidul cu şanse reale pentru alegerile din 2012. Ideea de a schimba camarilele din PSD cu cele din PDL este descurajantă. Gândul că partidele româneşti vor funcţiona în continuare ca nişte srl-uri este deprimant. PSD şi PNL, de pildă, nici nu mai au probleme cu doctrina, au probleme cu datoriile. PSD trebuie să se scobească de vreo 2 milioane de euro, iar PNL-ul, întotdeauna "altfel", îşi pune membrii să aducă bani de acasă. Totul este cumpărat. Totul este
