În ce măsură îi putem înţelege pe alţii? Cît ne putem identifica cu stările lor? Părerea mea (personală, dacă mai era nevoie să adaug) este că foarte puţin. Un dicton latin spune „Homo homini lupus” – în contextul acestei postări l-aş parafraza în sensul în care cred cu tărie că omul este un mister pentru om.

Asumîndu-mi acest risc, îi dau bătaie: plecînd de la premisa că nu ştiu alţii cum sînt, dar eu una nu pot funcţiona fără muzică, afirm că există sunete, voci, ritmuri şi combinaţii între ele care îmi fac pielea de găină. Pur şi simplu au puterea să mă scoată din carapacea zilei, să mă afunde ori înalţe, să mă facă să acţionez, să dau din mîini şi din picioare oriunde aş fi, să respir altfel, să mi se facă dor imens indescriptibil sau să îmi vină să călăresc doar ca să îmi bată vîntul prin păr, să îmi fugă prin faţa ochilor cîmpii, mări, peşteri, stînci şi munţi, ploi, zăpezi, sori şi fulgere, culori şi oameni din alte timpuri.

Nu ştiu dacă şi cîţi o să rezonaţi cu ele, dar iată unele dintre ele:

Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter

În ce măsură îi putem înţelege pe alţii? Cît ne putem identifica cu stările lor? Părerea mea (personală, dacă mai era nevoie să adaug) este că foarte puţin. Un dicton latin spune „Homo homini lupus” – în contextul acestei postări l-aş parafraza în sensul în care cred cu tărie că omul este un mister pentru om.

Asumîndu-mi acest risc, îi dau bătaie: plecînd de la premisa că nu ştiu alţii cum sînt, dar eu una nu pot funcţiona fără muzică, afirm că există sunete, voci, ritmuri şi combinaţii între ele care îmi fac pielea de găină. Pur şi simplu au puterea să mă scoată din carapacea zilei, să mă afunde ori înalţe, să mă facă să acţionez, să dau din mîini şi din picioare oriunde aş fi, să respir altfel, să mi se facă dor imens indescriptibil sau să îmi vină să călăresc doar ca să îmi bată vî