Cenuşa vulcanului islandez a blocat zeci de mii de călători timp de vreo trei zile prin România. Gândindu-se probabil că se află într-o ţară europeană, oamenii au încercat să scape din încercuire prin gesturile obişnuite în asemenea situaţii: au năvălit în gări, au căutat cursele auto de transport internaţional sau au închiriat maşini.

Temerarii care au încercat să continue drumul spre Europa Centrală şi de Vest într-o maşină au cunoscut şoselele ţării, cu gropile lor care acoperă 1,5 milioane de metri pătraţi, mai mult de un sfert din suprafaţa totală.

Pe acest fond, Radu Berceanu ne dă, senin, o veste proastă: probabil, vom construi zero kilometri de autostradă în acest an! Motivul invocat este eterna lipsă a banilor.

În paralel cu saga islandeză am aflat despre decizia consorţiului franco-elen Vinci-Aktor de a renunţa la construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov şi că primul drum pe care l-a parcurs un „rege“ al asfaltului după ieşirea din arestul preventiv a fost în clădirea Ministerului Transporturilor, probabil la Compania de drumuri. Ambele evenimente explică, fiecare în felul său, lipsa autostrăzilor.

Consorţiul Carpaţi Autostradă a abandonat contractul pentru construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov deoarece nu a găsit bani nici la instituţiile europene de ajutor financiar, nici la băncile comerciale iniţial interesate, care, spun unele surse, ar fi cerut ca autostrada să fie cofinanţată de statul român.

Vinci cunoştea piaţa românească şi restricţiile ei legislative, deoarece se străduia de doi ani să încheie un contract cu autorităţile de la Bucureşti. Se pune astfel întrebarea de ce a intrat totuşi în joc şi cum de s-a răzgândit la doar câteva săptămâni distanţă din momentul în care a bătut palma.

Poate fi analizată ipoteza ca cineva să le fi promis francezilor că va modifica legislaţia privind parteneriatul public-privat în