Este încă elev, în clasa a 12-a, are peste un metru nouăzeci, de cinci ani practică boxul şi tot de atunci ia medalii de peste tot pe unde boxează.

Puţini sunt buzoienii care să nu fi auzit până acum de „greul” Bogdan Dinu, campion al României atât la boxul amator cât şi, mai nou, la cel profesionist. Puţini ştiu însă că printre „greii” boxului se mai află un Dinu, George, fratele mai mic cu cinci ani decât Bogdan, dar la fel de puternic. Are 1.92 metri înălţime şi 110 kilograme.

Se poate spune că a pornit cu stângul în sport. Deşi în familie avea un tată fost campion naţional de box la juniori şi un frate care urcase deja pe podium la campionate de cadeţi, George a ales să joace fotbal la Gloria Buzău. După un an, însă, la vârsta de 12 ani, a decis să dea balonul pentru mănuşile de box.

„Maestrul Constantin Voicilaş, antrenorul fratelui meu, venea mereu la noi acasă şi mereu îmi spunea să vin la dânsul la sală. La început nu prea îmi surâdea ideea şi nici părinţilor nu prea le convenea. Când am văzut că Bogdan aducea medalii, am zis că e momentul să merg şi eu pe urmele lui”, spune George.

După numai patru luni de antrenamente, George aducea acasă prima sa medalie, un bronz la Campionatele Naţionale de Copii din 2006. A crescut apoi la un loc doi la Campionatul Naţional de Cadeţi, în 2007, a obţinut bronzul la cadeţi şi în 2008 iar în 2009 a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. „2009 a fost cel mai bun an al meu. Am câştigat toate cupele României la cadeţi apoi am luat două medalii de aur la campionatele de tineret şi cel universitar, după care am trecut la seniori unde am luat argintul la campionatul naţional din 2009”, îşi aminteşte George.

Din păcate, tânărul nu are la Buzău un partener pe măsură, alături de care să crească în performanţă. „Recunosc că nu stau foarte bine la rezistenţă şi asta şi din cauză că nu am cu c