După cinci luni de tratament la Viena, fata noastră cu ochi albaştri s-a întors ieri acasă. Claudia Chelan, studenta la Medicină, şi-a luat o vacanţă de zece zile. Să-şi încarce bateriile alături de toţi oamenii dragi, spune ea. Apoi va reveni la medicii în care şi-a pus toate speranţele.

Intrase doar de zece minute în casă, după o călătorie prea obositoare cu trenul, de două zile (zborul fusese anulat). Dar tot ne-a răspuns la telefon.

„Abia am ajuns“, ne-a spus, în voce simţindu-se orele nedormite, dar şi bucuria întoarcerii.

„Acum, că sunt acasă, parcă mă simt mai bine. A fost o perioadă grea. Am rezistat, dar simţeam nevoia să evadez puţin din spital. Mi-era dor de casă. Şi de toţi oamenii pe care îi iubesc... După cele zece zile sper să plec cu forţe noi înapoi, să duc la bun sfârşit ceea ce mi-am propus...“.

Campania

În iarnă, povestea ei era pe prima pagină a ziarelor locale. Chipul studentei la Medicină care voia să-şi împlinească visul împânzea oraşul. Pe corturi amplasate în zonele aglomerate ale Craiovei, pe clădiri, pe culoarele facultăţilor şi spitalelor, pe ecusoane şi tricouri, de peste tot, ochii albaştri ai Claudiei Chelan rugau îndurereţi, dar demni, salvarea. Avea cancer. Fata de doar 24 de ani începea o luptă crâncenă cu soarta. Nemilos, destinul a lovit-o cu o formă rară de leucemie. Limfom de graniţă, neclasificabil, cu aspecte intermediare de limfom malign non-Hodgkin difuz, cu celulă mare B, şi un limfom Hodgkin clasic. Iar ea era decisă să-l înfrunte, pentru ca apoi să-şi afle menirea - aceea de a salva vieţi.

A urmat o campanie amplă, colegii de facultate mobilizându-se într-un fel în care rar mi-a fost dat să văd până acum - o spun în numele meu personal, având cunoştinţă de multe alte campanii umanitare desfăşurate în Craiova. Deşi intimidată la început de mediatizare, costurile trata