Ce nefericit personaj al istoriei e Laszlo Tokes. A ratat rolul de protagonist al Revoluţiei Române, ca factor declanşator al ei la Timişoara. Atunci n-a ieşit în fruntea enoriaşilor şi a celorlalţi timişoreni care au ieşit în stradă în apărarea lui, ci a preferat să se roage la el în casă, încît n-a depăşit funcţia de pretext providenţial. Ar fi însă o măgărie să nu i se recunoscă pastorului meritul de a fi zgîndărit autorităţile comuniste, încît au decis să-i schimbe parohia, şi refuzul de a se supune acestei decizii, cînd au vrut să-l ia pe sus.

Urmărit în continuare de ghinion, pastorul a militat ani de zile, după aceea, pentru întoarcerea Ardealului la Ungaria Mare, de astă dată ca personaj providenţial, cu audienţă în lumea largă. Asta pînă cînd Budepesta pentru a intra în NATO a abandonat politic perspectiva Ungariei Mari şi l-a abandonat şi pe propovăduitorul ei din Ardeal. Abandonat şi de UDMR, care a intrat la guvernare la Bucureşti, pastorul a reuşit să se descurce pe cont propriu şi cu sprijin bisericesc, pentru a deveni membru în Parlamentul Europei ca post-stindard al Ţinutului Secuiesc.

Şi ce-i vine pastorului în cap? – să-l invite în România pe Dalai Lama ca să vadă că şi aici există un Tibet mic ( constînd din două judeţe) împilat de autorităţile de la Bucureşti. Dalai Lama, acest personaj tragic, ar fi dat curs şi primei invitaţii a pastorului, dar Bucureştiul a preferat să nu-şi strice relaţiile cu China. Perseverentul pastor i-a adresat o nouă invitaţie lui Dalai Lama, de astă dată de reciprocitate culturală, în contul unei vizite făcute în Tibet de un eminent lingvist maghiar din Tîrgu Mureş în secolul 19. Că, între noi fie vorba, autorităţile de la Bucureşti ar face mai bine să arate Chinei că nu-i poate refuza lui Dalai Lama o vizită în România, asta e una, Mă tem însă că speranţa nemărturisită a pastorului Tokes de a deveni un