- Extern - nr. 529 / 20 Aprilie, 2010 Piata din fata Palatului prezidential. Steaguri coborate in berna. Pe cele doua sicrie, drapelul cu stema cunoscuta: acel simbol al identitatii _ vulturul. Bat clopote prelung, tanguindu-se tragic pana departe. Sirene. Moment de reculegere, intr-o tacere de mormant. Imnul de Stat al Poloniei. Ca intr-un apel militar, solemn, sunt pomenite numele tuturor celor 96, care, la 10 aprilie a.c., au pierit in acelasi loc, in urma prabusirii avionului prezidential, in care se indreptau spre Katyn, pentru a-i comemora pe cei 22.000 de ofiteri, medici, profesori, avocati ai elitei poloneze, ucisi, in urma cu 70 de ani, de trupele din politia politica a NKVD, din ordinul sangerosului si razbunatorului Stalin. Si-au pierdut viata, in acelasi avion fiind, presedintele Lech Kaczynski, Maria Kaczynska, prima doamna, personalitati marcante ale elitei poloneze, rudele celor asasinati in masacrul de la Katyn. Dupa sapte zile de doliu si rugaciuni pentru sufletele celor 96 de concetateni, o Polonie trista, o Polonie in lacrimi, jelindu-i pe cei chemati la Domnul, a trecut prin fata sicrielor celor disparuti, pentru un ultim omagiu in clipele unui dureros adio. Printre cei prezenti la ceremonia funerara, fiica presedintelui disparut, cu fata incremenita, fostul sef al statului Lech Walesa, premierul Donald Tusk, alte personalitati marcante ale Presedintiei si Guvernului au venit sa se reculeaga in memoria celor atat de tragic plecati dintre polonezi. Polonia si-a plans, in tacere, tragica disparitie a elitei conducatoare, disparuta in padurea de la Smolensk: politicieni, militari, civili. Intr-un fel, ei sunt martiri: au plecat sa-i omagieze pe cei ucisi si au murit tragic tocmai cand se indreptau spre Katyn. De fapt, Polonia s-a prabusit, pentru a doua oara, in acelasi loc! Popor tragic, cu exercitiul memoriei dramelor repetate in istoria lor, p