Dan Perjovschi, ale cărui desene au decorat clădiri prestigioase ale lumii explică pentru România Liberă cum pot fi reconsiderate punctele cheie ale Bucureştiului şi cum poate fi salvat spaţiul public al oraşului.
Desenele lui Dan Perjovschi, deşi efemere, realizate mai ales în cretă, au fost văzute de sute de mii de oameni, de la americani şi canadieni până la japonezi sau australieni. Mesajele lui sunt de actualitate şi ating teme delicate, de la politică, la războaie sau la globalizare. Unele din chestiunile pe care le abordează deseori sunt viaţa privată, spaţiul public, libertatea/îngrădirea individului, publicitatea.
„Graffiti înseamnă democraţie"
„Partea democratică a Zidului Berlinului e cea cu graffiti, partea care nu era pictată, era în dictatură. Asta trebuie să gândească primarul Oprescu şi toţi politicienii români: graffiti înseamnă democraţie.
Pentru graffiti nu poţi să asiguri un spaţiu special, pentru că este ceva care te irită, este un strigăt al unor tineri care-şi afirmă dorinţa de a vorbi. Este un act de libertate, ar trebui preţuit. Pe de altă parte, tag-urile apar în general pe clădiri abandonate, pe un loc neglijat de administraţie...
Ţin minte că în Piaţa Universităţii noi eram golanii şi pe noi ne asociau cu promiscuitatea, cu drogurile. Aşa fac azi şi cu grafferii. Mie nu-mi plac tag-urile, nu-mi place ceva pe care cineva îşi pune numele. Mie îmi plac stencil-urile, adică lucrurile care spun o poveste, au atitudine, care m-ar putea critica pe mine sau pe Băsescu. Problema este că acum vezi un tag de ăsta pe perete şi te uiţi cu atenţie şi este o reclamă la un produs.
Există o practică de rezistenţă urbană - toate mişcările astea skateboard, muzică alternativă - au apărut şi au cucerit teritorii care nu li s-au dat. Între timp, oraşul şi comerţul, fiind deştepte, recuperează asta şi le vinde. România e