Liderii PDL, aflaţi într-un continuu exerciţiu de autoadmiraţie, nemaiavând rival în ţară de frumoşi şi de deştepţi ce sunt, au ajuns să se mănânce între ei.

Deocamdată doar se gustă puţin, atenţi la oglinda-oglinjoară care să le spună ce vor avea la cină.

Vestea proastă e că preşedintele Traian Băsescu rămâne mai şarmant decât Adriean Videanu, Vasile Blaga şi Radu Berceanu la un loc, în ciuda convingerii celor trei că, fără efortul susţinut al partidului, nea Traian ar naviga acum pe mări şi pe oceane. (Ceea ce, în condiţiile norului islandez cu nume imposibil, Eyjafjallajokull, pare o idee bună.)

Şarmul lui Băsescu vine din cel puţin trei direcţii. O dată, din amănuntul că - arată sondaje de opinie interne - aproximativ 25% din cele 33% voturi cu care a fost blagoslovit PDL la ultimele alegeri parlamentare i se datorează faptului că a fost perceput drept „partidul lui Băsescu”.

A doua oară, din acţiuni cu mare priză la public - de exemplu, criticarea „bolşevismului” care ameninţă PDL sau călătoria de 12 ore cu elicopterul şi cu autoturismul până la Cracovia.

În fine, a treia calitate care îl face şarmant este controlul (cu dus şi întors) pe care îl are asupra serviciilor de informaţii. Un asterisc aici (sau patru, că atâtea stele are) îl reprezintă Gabriel Oprea, ministru şi lider al unui grup parlamentar care riscă să apară tot mai des în colţul oglinzii-oglinjoarei.

Apărut iniţial ca o găselniţă şmecherească, transformată rapid în aspirator de parlamentari pesedişti, gruparea dependenţilor de Palatul Cotroceni a crescut ca Făt-Frumos: în câteva luni cât un partid adevărat în mai mulţi ani.

Gabriel Oprea s-a făcut atât de mare (nu-l mai încape cureluşa) şi e atât de frumos încât a început să se ia în serios. Atacul lansat ieri în parlament, pe legea pensiilor, e un „da, să trăiţi!” e