Parlamentul sârb a recunoscut organizarea şi executarea de către sârbi a celui mai grav incident din războiul bosniac, masacrul a 8.000 de musulmani, la Srebrenica, în iulie 1995.
La finalul unor dezbateri care au durat peste 13 ore, parlamentarii sârbi au cerut scuze, la sfârşitul lunii martie 2010, familiilor victimelor.
Declaraţia Parlamentului sârb nu califică însă intervenţia armată drept genocid, deşi este singurul episod al războiului din Bosnia calificat drept genocid de Curtea Penală Internaţională: "Prin faptul că au încercat să elimine bosniacii musulmani, sârbii bosniaci au comis un genocid. Ei au decis să omoare 40.000 de oameni din Srebrenica, un grup emblematic pentru musulmanii bosniaci. Forţele sârbilor bosniaci au omorât strict pe baza identităţii".
Sărbii au spus că rezoluţia este începutul unui lung şi dureros proces de acceptare de către Serbia a trecutului ei recent, fiind "doar vârful icebergului cu care trebuie să dăm ochii”.
Spre sfârşitul războiului din Bosnia (1992-1995), Srebrenica era o enclavă în Bosnia aflată sub protecţia ONU. Zona a avut o importanţă majoră pentru sârbi, pentru că fără ea nu era posibilă o integritate teritorială a noii lor entităţi politice, Republica Srpska.
Astfel că armata sârbilor bosniaci condusă de generalul Ratko Mladic şi având susţinerea directă a preşedintelui sârb, Slobodan Miloşevici, a preluat controlul zonei în iulie 1995. Au urmat uciderea în masă a 8.000 de musulmani şi epurarea etnică a 30.000 de regugiaţi. A fost cea mai mare atrocitate petrecută în Europa de la al Doilea Război Mondial încoace.
În jurul oraşului Srebrenica au fost descoperite ulterior peste 70 de gropi comune.
Dar timp de mulţi ani Serbia a minimalizat amploarea acestei tragedii şi numeroşi sârbi îl consideră încă pe Ratko Mladic (foto dreapta) drept un erou care a lupta
