Teatru 74 din Târgu-Mures a bifat la sfârsitul saptamânii trecute o noua premiera cu spectacolul “Însemnarile unui nebun”, dupa Gogol, în regia lui Bogdan Dragoi. Cu acest prilej, protagonistul piesei, Marius Damian, ne-a împartasit gândurile sale legate de universul lui Gogol, transpus pe scena teatrului din Bastionul Macelarilor din Cetatea Medievala.
Reporter: Cum s-a nascut ideea montarii acestei piese dupa Gogol?
Marius Damian: În facultatea de teatru, pe care am absolvit-o în 2003 la UAT din Târgu-Mures, am avut ocazia sa-l întâlnesc pe Gogol, într-un exercitiu-examen de regie cu piesa “Revizorul”, unde faceam pe Primarul, si am ascuns în minte dorinta de a-l mai întâlni. Iata, dau cu acest spectacol curs întâlnirii cu un mare autor al culturii universale si sper ca din scaunul spectatorului sa fim amândoi prezenti. “Însemnarile unui nebun” este un text foarte cunoscut si mult lucrat de lumea teatrului, as putea spune o piatra de încercare. Am vrut sa o ridic si s-o arunc undeva în fiinta mea cu forte proprii.
Rep.: Popriscin, personajul piesei, poate fi unul reprezentativ pentru lumea în care traim?
M.D.: Popriscin nu-si doreste sa devina un exponent al societatii noastre, cu toate ca într-o mare parte umbrele si luminile sale în care încet-încet se pierde, le recunoastem chiar daca ne dor, ne ustura sau ne provoaca mâncarimi. Popriscin vrea demnitate si dreptul la a i se raspunde sinceritatii sale. Este un om caruia i se refuza dreptul la speranta. În momentul acela imaginatia ia locul realitatii si încep sa curga râuri de adevaruri triste.
Rep.: Destinul lui poate fi al fiecaruia dintre noi?
M.D.: În masura în care cineva împartaseste experientele unui anume personaj precum Popriscin, probabil. Dar spectatorul va gasi ratiuni suficiente sa empatizeze suficient cât sa se identifice, iar în momentele critice sa-l parasea
