Într-una dintre ediţiile recente ale cotidianului bucureştean Adevărul, ambasadorul italian în România, Mario Caspito, şi ambasadorul român în Italia, Răzvan Rusu, îi asigură pe cititori că situaţia tensionată a muncitorilor români şi a noilor emigranţi de origine română şi romă din Italia s-a îmbunătăţit, în cele din urmă, iar momentele în care temperamentul latin al celor două popoare iese la suprafaţă sunt de domeniul trecutului.
Aflăm de la ambasadorul italian că minoritatea română este cea mai reprezentativă din Italia 1.200.000 de români răspândiţi în toate provinciile italiene , că în jur de 25-30.000 de italieni vin în România zilnic şi că, săptămânal, există 426 de zboruri directe între 28 de oraşe italiene şi 23 de aeroporturi româneşti.
Imaginea este, într-adevăr, impresionantă, vorbind despre o legătură foarte dinamică între cele două ţări şi popoare. Chiar dacă un fenomen de asemenea amploare nu se poate produce fără incidente neplăcute, sentimentul general transmis de cei doi diplomaţi este, cu siguranţă, încurajator şi stimulativ.
Cu toate acestea, este util să ne amintim câteva dintre conflictele destul de dure, din ultimii ani, şi să fim conştienţi de faptul că, dincolo de aparenţele paşnice şi, uneori, productive, ar putea exista, încă, conflicte şi explozii latente, gata să izbucnească în orice moment. Ele reprezintă parte din fenomenul accelerat al migraţiei în contextul actual al globalizării, nu doar în spaţiul lărgit al Uniunii Europene, dar şi în multe alte locuri, cu potenţiale beneficii şi numeroase provocări noi.
Volumul Bucarest Roma. Capire la Romania e i rumeni in Italia (Bucureşti Roma. A înţelege România şi pe românii din Italia), scris de observatori români şi italieni, oferă o oportunitate excelentă pentru a înţelege mai bine un astfel de fenomen social-politic-economic, cu repercusiuni adânci asupr
