Sidromul printesei e boala care face din femeile frumoase rara avis. Adica le vezi doar noaptea prin cluburi, in rest parca intra in pamant si se intorc la muzeul milionarilor. Boala asta a cuprins puternic mai toate localitatile din Romania, dar slava Domnului a ferit singurul oras din tara asta ca un parc de distractii defect: Bucuresti.
Femeile frumoase din Bucuresti sunt unice. Nu sunt neaparat bucurestence, cum mai nimic nu e neaparat bun si bucurestean, ci sunt un cocktail dement de ardelence, oltence, sudiste si oh da, moldovence. Ca sa nu le mai punem pe alea de peste Prut, un fel de cireasa erotico-lingvistica. Femeile frumoase din Bucuresti sunt unice pentru ca ies pe strada si ziua, au ocupatii, exista, au miros, au nevoi, iti zambesc si privesc gata de lupta. In restul tarii femeile frumoase dispar dupa noaptea de club si reapar dupa miezul noptii in acelasi perimetru periculos ca o biserica. Ele dispar si raman alea de intretin lumea si nu le venereaza nimeni. Pe frumoasele noptii nu le vezi pe strada, nu iti dau rest la paine, nu merg cu autobuzele, ele dorm in sidef pana cand isi permit sa fie iar printese, asa cum au vazut ele ca se intampla daca traiesti in Bucuresti.
Dar ce au toate femeile din tara asta de se transforma in printese cand ajung in Bucuresti? O fi aerul, o fi Magheru, o fi Casa Poporului? Or fi toate lucrurile astea mari care le desfunda sinapsele sexuale si ele, pleosc, devin printese pentru ca altfel trebuie sa se intoarca in Silistea de Jos, unde aerul e curat, ce-i drept, dar rar poti manca foie gras.
Desigur si texancele se transforma cand ajung in New York, dar Bucurestiul nu e nici oras, nici New York. E doar cea mai complexa localitate din Romania. Si cum complexitatea in Romania duce la complexe, iata cum fac fata fetitele din localitatile din jurul Bucurestiului, jur numit Romania: inghit istoria natala,
