De ce programele Fundaţiei „Dinu Patriciu“ s-au axat pe domeniul educaţiei? De ce nu aţi ales un alt domeniu?

Educaţia este singura „armă“ împotriva diletantismului şi a superficialităţii, îi face pe oameni mai greu de manipulat, mai conştienţi de propria valoare şi mai toleranţi. Prin educaţie se pot schimba acele atitudini şi mentalităţi care astăzi ne ţin în loc. Cred că investiţia serioasă în educaţie este singura cale prin care România îşi poate reveni, atît economic, dar mai ales moral. Simt că exact acum este momentul cel mai potrivit pentru o concertare a eforturilor în educaţie. Societatea este pregătită pentru acest lucru: oamenii sînt dispuşi să schimbe ceva numai cînd sînt în suferinţă, numai cînd realizează că pentru a le fi mai bine au nevoie de schimbare şi de o regîndire profundă a valorilor. Azi sîntem într-o profundă suferinţă. Ne doare că şcoala românească nu este performantă, ne doare abandonul şcolar prea mare, ne dor notele slabe la testările internaţionale şi simţim asta direct, în fiecare zi. Cu o educaţie puternică şi eficientă totul va începe să funcţioneze. Fără ea, totul se prăbuşeşte.

Acum cîţiva ani o statistică spunea că doar 2% dintre studenţii din România provin din mediul rural. Condiţiile erau strict financiare, dar avînd în vedere că 30% din populaţia României provine din mediul rural, nu credeţi că astfel se pierde un potenţial important al unei posibile viitoare elite?

Echitatea este valoarea cea mai importantă care lipseşte şcolii româneşti. Ea există doar în declaraţii. Nu oferim şanse egale tuturor copiilor, indiferent de provenienţă, etnie, religie şi aşa mai departe. Dacă te naşti într-o familie săracă şi eventual romă, şansele tale de a avea acces la educaţia de bază, la nivel primar chiar, scad vertiginos. Cînd vorbim despre studii universitare este şi mai grav. Copiii din mediul rural sînt ext