Și-a dorit să devină asistentă medicală iar visul i s-a îndeplinit.Spune că are un “defect profesional”: se atașează prea mult de pacienții săi.

Emilia Corcoveanu provine dintr-o familie modestă din comuna Corlățel. Crescută în mediu rural a învățat că numai prin muncă poți să devii ceea ce-ți dorești. Dragostea pentru medicină a descoperit-o la vârsta de 9 ani când s-a îmbolnăvit de rujeolă și a mers la policlinica din Vânju Mare. ”Nu știam ce studii trebuie să ai dar mi-a plăcut uniforma asistentelor și tot ceea ce făceau ele.Le admiram și le urmăream cu atâta drag.” își amintește Emilia. După terminarea celor opt clase a venit în oraș pentru a-și urma visul din copilărie.Doi ani a frecventat cursurile de surori medicale, după care alți trei ani de școală postliceală.

Iubește foarte mult copiii

Lucrează în sistemul sanitar încă din 1978, dar își desfășoară activitatea cu același devotament și cu aceiași pasiune ca la început.

Emilia Corcoveanu se atașează sentimental de fiecare pacient, în special de copii, la care ține foarte mult:

”Cel mai impresionant caz a fost al unui copil de nouă ani internat la secția de oncologie. Avea leucemie, iar în urma tratamentului cu citostatice îi picaseră părul și dinții. De câte ori îi dădeam tratamentul venea după mine zicând că e coleg cu mine.Mi-a părut rău când a decedat.”

Majoritatea carierei și-a petrecut-o în secțiile de pediatrie. În prezent își desfășoară activitatea într-un centru de plasament pentru copiii cu dizabilități. Micuții de la această instituție au nevoie de multă atenție și dragoste. ”Și la acest centru m-am atașat de un copil, Fluierașu Dorian. A venit de la o asistentă maternal care a decedat. El se accidentează cel mai des dintre copii. Acum are fractură de femur pentru a doua oară la același picior. Când a fost internat la Craiova la TBC am mers cu e