Reacţia Comisiei Europene la programul de convergenţă actualizat al Guvernului român a stârnit, în contextul cazurilor grec şi bulgar, interpretări eronate din partea unor analişti şi politicieni, în sensul că Bruxelles-ul ar fi acuzat încercările de cosmetizare a realităţii de către oficialităţile de la Bucureşti. Acestea au prezentat, într-adevăr, viziuni nerealiste asupra reducerii deficitului bugetar şi dimensiunii unei eventuale reveniri a creşterii economice, dar a fost vorba de creionări în roz ale unor prognoze, şi nu de cosmetizări ale unor realităţi prin minciuni statistice, aşa cum au practicat Grecia şi Bulgaria.

Străinătatea, oricare ar fi aceea, trebuie să ştie că în România nu se procedează la cosmetizări ale trecutului, pentru că nu este nevoie de aşa ceva. Întrucât aici este dezvoltată până la perfecţiune tehnica iluminării viitorului, tehnică ce implică, dimpotrivă, denigrarea trecutului, şi nu cosmetizarea acestuia. Indiferent dacă este vorba de trecutul mai îndepărtat sau de trecutul mai apropiat! Cu cât este mai rău acum, cu atât se prezintă şi mai rău trecutul şi se vorbeşte mai abitir despre cât de bine va fi în viitor. Nu contează despre ce: inflaţie, şomaj, creştere economică, agricultură, autostrăzi, monedă. Aşa, vorbindu-se la viitor, poate scădea şomajul care, de fapt, creşte, se poate ieşi din recesiunea în care, de fapt, ne afundăm, poate înflori agricultura când, de fapt, mâncăm tot mai mult din import sau se poate hălădui pe autostrăzi neconstruite când, de fapt, dai mai la tot pasul în gropi.

În comunism, în care se trăia prost, se vorbea din greu de trecutul capitalist nefericit şi putred al României şi copios despre viitorul luminos al ţării. Numai asupra prezentului nu se prea insista. Trecerea din nou la capitalism se presupunea că va schimba complet lucrurile. Aş, tot despre trecut şi viitor se vorbeşte, dar, vai!, nu