Desi legitim, confortul intelectualului nu trebuie platit cu propria libertate. Singura creatie valida, in stiinta sau arta, ramine opera neconstrinsa ideologic. Atunci cind "principiile" socio-politice intervin in "activitatea cerebrala", ea nu mai poarta numele de creatie, ci - aidoma textului lui Calinescu - de propaganda. Va rog sa cititi cu atentie urmatorul poem: "Lucratori care va puneti sorturi de piele / Si va suflecati minecile camasii, / Dezgolind bratele vinjoase, / Fochisti minjiti de funingine care aruncati / Cocs sub furnalele pline de aliaj fierbinte / Vin la voi sa lucrez in acord. / Platiti-mi si mie simbrie / Ca sa cint duduitul cuptoarelor, / Si fumul ce iese pe cos. / Mecanici ai cailor ferate, / Luati-ma si pe mine pe locomotiva, / Mestesugul meu nu e fara folos, / Dati-mi salariul unui frinar. / Cind trenul alearga pe linie, / Facind sa fuga inapoi padurile si aripile podurilor, / Voi cinta suierul masinii, / Scinteile risipite-n vint. / Tarani care porniti tractoarele pe ogor, / Tirind dupa ele mari pluguri, / Tarani care indemnati boii din plesnituri de bici / Pe linga carele pline cu dealuri de fin, / Vreau sa va dau o mina de ajutor, / Platiti-ma ca pe oricare zilier / Ca sa va cint rasaritul soarelui / Si berzele ce stau intr-un picior". El se intituleaza Poetul cautind de lucru si a aparut la Havana, intr-o revista cubaneza de cultura, in urma cu aproximativ cincizeci si cinci de ani. Versiunea romaneasca apartine lui G. Calinescu si a fost folosita de celebrul critic intr-un text publicistic de-al sau (Muncitorimea si cultura), tiparit in Natiunea (nr. 355) din 3 februarie 1949. Nu imbecilitatea poeziei ma intereseaza propriu-zis si nici asocierea numelui lui Calinescu cu o asemenea traducere "de anvergura" nu constituie un subiect demn de atentie. Toata lumea stie, macar din carti, cum se scria pe atunci in lagarul socialist. Mai mult,