Vă propun un scenariu: un om de afaceri controversat, un cârciumar care s-a ridicat vânzând fier vechi cu sprijinul unui senator, un primar, nişte jurişti şi-un secretar al primăriei, un notar, nişte magistraţi, nişte poliţişti. Asta-i organizaţia. Scopul? Îmbogăţirea fără justă cauză. Ţinta?

Imobilele (terenuri, clădiri) naţionalizate pe vremuri. Ca să activeze gruparea are nevoie şi de-o lege - Legea 10, a retrocedărilor. Modalitatea principală de acţiune? Moştenitorul se prezintă la Departamentul Juridic al primăriei şi solicită printr-o notificare retrocedarea unui imobil. Afaceristul este informat şi, dacă-l interesează locaţia, angrenajul se pune în mişcare. Moştenitorului de drept i se pun beţe-n roate, primarul îi respinge solicitarea, ajunge în instanţă, pierde timp, bani. Când nervii moştenitorului sunt întinşi la maximum, apare el, salvatorul, omul de afaceri care-i pune-n braţe 2 miliarde, o sumă uriaşă pentru un ins ce n-a văzut în viaţa lui atâţia bani grămadă. Daaaaaaaar, trebuie să semneze la notar şi să-şi vândă dreptul de proprietate, chit că la acel moment moştenitorul n-are dreptul la nimic. Tot la notar, trebuie să semneze că a primit muuuuuuuult mai mulţi bani decât în realitate, iar omul acceptă. În fond, decât nimic, nu strică două miliarde la bătrâneţe. Culmea, după ce tranzacţia are loc, primarul se răzgândeşte brusc şi moştenitorul îşi primeşte imobilul, ÎN NATURĂ. Omul de afaceri îl preia, încasează pe el sute de milioane chirie lunar, daaaar lovitura nu se opreşte aici. După câţiva ani, afaceristul scoate imobilul la vânzare, iar primăria are, potrivit legii, drept de preemţiune. Cât plăteşte primarul, indiferent cum s-ar numi el? Cât scrie în actul notarial, e limpede precum cristalul! Adică suma aia exorbitantă, care i s-a plătit moştenitorului doar pe hârtie. De altfel, nici n-avea de unde să plătească aşa o avere, câtă vreme câr