Pe Liternet am citit săptămâna aceasta:
Un foarte bun articol, semnat de Bogdan Ghiu, despre originile actualei crize financiare: expansiunea megalopolisurilor, orașe care au generat capitalismul și au toate șansele să-l îngroape. Pornind de la un interviu acordat de Saskia Sassen (sociolog american, specializată în migrație și globalizare) ziarului Le Monde, Bogdan Ghiu descrie și explică relația dintre "financiarizarea orașelor" și "globalizarea-corupție". Mesajul este simplu: orașul, spațiul locuirii urbane, este o resursă publică, nu megadispozitivul jocurilor financiare.
Luciditatea gînditorului român de stînga se vede în critica pe care o aduce stîngii spectaculare (de la tricourile cu Che pînă la clovnul Žižek- în sfîrșit un diagnostic corect!), dar oare aceeași luciditate funcționează cînd afirmă: "Criza e o construcţie, concretă şi materială, masivă chiar şi, mai ales, arhitectural plănuită şi raţional, aproape socialist planificată: o a doua cădere a comunismului, intenţionată însă, de data aceasta"?
Un interviu acordat de Bogdan Suceavă Beatricei Lăpădat din care aflăm că volumul Venea din timpul diez e în curs de apariție la editura universității Northwestern sub titlul Coming from an Off-Key Time. Există în interviu o mărturisire care nu poate trece neobservată:
"Pentru o vreme, la începutul anilor nouăzeci, tot acel discurs naţionalist-ortodoxist mă impresiona, mă atrăgea (în sensul că mă uitam la el cu gura căscată, încercam să mă regăsesc în el, citeam mulţi autori interbelici, încercam să înţeleg, şi am sfârşit prin a scrie cartea aceasta), tocmai pentru că lucrul cel mai facil era să te laşi dus de ape. Ce e mai frumos decât să te agăţi de datul etnic şi să nu te mai gândeşti niciodată la nimic altceva! Cred că starea naturală a fiinţei umane e de inerţie comodă a intelectului în coordonatele culturii în care se întâmplă
