Departe de teorii, definiţii şi rigori ale termenului. 1) Ce mai înseamnă elita pentru dvs.? 2) Ce modele mai aveţi în societatea românească de azi? Două întrebări care şi-au căutat răspunsul la firul ierbii. O definiţie sustrasă dintr-un mozaic de păreri. Păreri împărţite, de la opinii privind elita politică, la cele care găsesc modele de formatori în rîndul profesorilor de liceu sau şcoală generală, la cei care reuşesc să facă din lucrurile mărunte, adevărate căi de urmat, pentru că le fac cu pasiune. Cu alte cuvinte, unde ne îndreptăm gîndurile şi aspiraţiile? Unde ne mai dibuim astăzi modele şi lideri şi ce direcţii mai învăţăm (de la cine?) să urmăm?

Răspunsurile caută modele şi în figurile prinse în panoplia mass media, dar şi în rîndul celor pe care de multe ori îi avem (sau i-am avut printre noi), pe care lumea largă nu-i cunoaşte, nu-i apreciază la justa lor valoare, dar care ne-au format şi ne-au ghidat paşii spre valorile autentice.

Ana Maria Dâmboiu

25 de ani, fost bursier Fundaţia „Dinu Patriciu“, actual junior project manager

1) Elita se impune prin calitate. În ştiinţă se cumulează numărul contribuţiilor la dezvoltarea ştiinţei, în artă în general este supusă criticului aspru, „timpul“, în sport sînt cei mai ageri, în politică – cei care reprezintă interesele cel mai bine. Fiecare elită este supusă democratic popularităţii maselor. În majoritatea cazurilor se impune prin respect şi admiraţie. Şi totuşi, în cazul elitei politice din România… Mă refer cu precădere, în cele de mai jos, la elita politică pentru că îmi pare greu de măsurat capacitatea. În accepţiune democratică, elita se defineşte prin acea mînă restrînsă de oameni care au puterea de decizie în numele „celor mulţi“, indiferent dacă opţiunea este de centru dreapta sau stînga a politicii. Puterea reprezentării e larg definit şi intră în diverse polemici