Fostele cabane pentru elevi şi studenţi de la Poieni Sat arată ca după bombardament. Poieni Sat, aflat la 120 de kilometri de Timişoara, este punct de plecare pentru drumeţiile în Munţii Poiana Ruscă.

O zonă de o frumuseţe deosebită, binecuvântată de Dumnezeu. I se spune „Raiul afinelor”. În urmă cu un secol, în administraţia austro-ungară, acolo au fost ridicate câteva clădiri cu arhitectură specifică imperiului, veritabile castele în miniatură. În 1962, au fost preluate de Combinatul Siderurgic Hunedoara, care le-a transformat în case de vacanţă pentru angajaţi. În 1976, clădirile au intrat în circuitul turistic al Banatului, devenind tabere pentru elevi şi studenţi. După 1990, taberele aflate pe terenul statului au fost date în administrare Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport.

„În 1996, taberele din Poieni Sat au fost închise. A rămas în funcţiune doar cabana de la Poieni Strâmbu, aflată la câţiva kilometri mai sus”, a spus Ioan Simoc, primarul comunei Pietroasa, fost angajat al taberelor. Nepăsarea statului, ignoranţa şi dispreţul localnicilor au făcut din clădirile istorice veritabile ruine.

Clădiri pe cale de prăbuşire

Prima tabără din Poieni Sat arată ca după bombardamente, asta într-o perioadă în care în România nu a avut loc niciun război. Din interior s-a furat tot. Sistematic, de la dulapuri, podele, până la cablurile de la instalaţia electrică, uşi şi geamuri. Urmează acoperişul, la care localnicii lucrează deja.

„Sala de mese a fost prima distrusă, nu a mai rămas nimic. Nu cred că se mai poate face nimic nici cu clădirea principală. Ploaia, intemperiile o distrug. Imaginea e dezolantă. Trebuia să angajeze pe cineva să aibă grijă de loc, măcar nu ar fi fost atacată de oameni. Au spart şi teracota veche de 100 de ani, nu ştiu ce au avut cu ea”, a spus Ioan Simoc.

Foştii directori de la Adminis