- Extern - nr. 530 / 21 Aprilie, 2010 Un personaj, Pan Wolodyjowski, dintr-un roman al scriitorului polonez Henryk Sienkiewicz (Laureat _ in anul 1905 _ al Premiului Nobel pentru Literatura, autorul trilogiei "Prin foc si sabie", "Potopul", "Pan Wolodyjowski"), are o replica potrivita contextului actual pentru tara zguduita de tragedia elitelor. "S-ar putea intampla ca lui si neamului sau _ spunea Wolodyjowski, referindu-se la un conducator din acea vreme _, sa le datoreze patria scaparea ei!". Am indragit intotdeauna acest mandru popor polonez, pentru darzenia lui de nezdruncinat. Loviti de relele railor, indurand suferinte si durere in zbuciumata istorie a patriei lor, polonezii au ramas neclintiti sub toate furtunile abatute, nemilos, asupra lor. M-am gandit la toate acestea, mai zilele trecute, urmarind drama din padurea Smolensk, precum un ecou, parca, prin timp, al blestemului de la Katyn, locul in care, in urma cu 70 de ani, a fost decimata floarea intelectualitatii celei de-a doua Republici Poloneze. Am putut vedea cu totii, inca o data, in timpul funeraliilor nationale de la Varsovia si Cracovia, unitatea si solidaritatea unui neam atat de incercat, asupra caruia niciodata n-a planat si nu va ameninta acel blestem al dezunirii. Katynul si Smolenskul si-au unit mortii, "insangerate umbre" _ precum scrie un poet _, sub ideea comuna a doliului national. Atunci cand o mana de polonezi, printre ei si regizorul renumit, Andrzej Wajda, n-au fost de acord ca lui Lech Kaczynski, fostul presedinte polonez, sa i se acorde marea cinste de a fi inhumat in necropola regilor poloni din Catedrala Wawel, din Cracovia, poporul unei reale democratii a hotarat. Locul lui este acolo, intrucat a pierit, ca un erou, impreuna cu sotia, cu ceilalti polonezi, in acel accident aviatic, tocmai cand se indrepta spre Katyn, pentru comemorarea celor ucisi, in aprilie 1940, de catre polit