În 2004, când am venit în Bucureşti, stăteam în zona Diham (sectorul 2) şi am prins o nuntă făcută în stradă, în faţa blocului; de fapt, nu cred că era petrecerea de nuntă, ci adusul miresei de acasă cu lăutari şi boxe mari, cu un covor roşu întins de la scara blocului până la un Audi de ultimă generaţie. Obiceiul a sucombat însă rapid, omorât de campaniile care susţineau că nu e OK să deranjezi trei blocuri pentru distracţia ta privată. Am avut surpriza să redescopăr obiceiul pe Prelungirea Ferentari, unde m-am mutat anul trecut.
Antropologul Bogdan Iancu a observat că „Ferentariul e singurul cartier din Bucureşti care mai conservă, ca întreg, fosta mahala bucureşteană"; în celelalte cartiere (Rahova, Colentina), mahalaua mai supravieţuieşte doar pe străzi izolate. În Ferentari însă, mahalaua prosperă şi la bloc, iar o nuntă strânge, pe lângă rude şi invitaţi, o mulţime de gură-cască atraşi de bubuitul muzicii. De la Paşte încoace şi până toamna târziu, weekendurile devin o sărbătoare continuă, e practic imposibil să nu apară o nuntă sau un botez.
Un prieten din Budapesta spune că Ferentariul e cel mai cool loc din Bucureşti, „singurul unde-l poţi vedea cântând gratis pe Salam sau Sorinel Puştiul", iar centrul, un loc lipsit de personalitate, de culoare locală. Petrecerea de nuntă se desfăşoară, de regulă, într-un cort sau, dacă e foarte cald, direct în aer liber, iar străinii care cască gura sau dansează sunt toleraţi. Cortul nu e amplasat însă între cele 20 de blocuri ale cartierului, ci în zonele de case din apropiere.
Primăria de sector închide ochii la obicei şi bine face; în definitiv, regulile sunt pentru oameni, nu împotriva lor, iar oamenilor de aici le place să le bubuie muzica sub nas: industria nunţilor prosperă, sunt o mulţime de anunţuri, pictate stângaci pe bucăţi de tablă şi atârnate de stâlpi, cu „Închiriez cort şi tacâmuri pentru n
