Mohammad e un baiat mic de statura, de vreo 35 de ani, slabut, cu ochi mari, negri, pe care ii afiseaza mai ales pe Facebook ca sa agate australience. E visul lui sa emigreze la Sydney. In timpul liber, e un sustinator al Rezistentei Anti-Israeliene (cunoscuta drept Hezbollah) si se roaga de cinci ori pe zi.
Cand vrea sa impresioneze o fata la plaja, e si scafandru de ocazie. Dar de meserie e descurcaret. Arabul i-ar zice simplu “wazwaz”. E de loc dintr-un sat din Sudul Libanului, locuieste cu maica-sa, ca orice tanar libanez neinsurat. Pe la sfarsitul lui aprilie se muta insa la Beirut, pentru ca incep sa curga turistii din Golf.
Mohammad lucreaza la o firma de inchiriat masini. E peste tot si stie tot. Daca e fostul premier Rafik Hariri asasinat in centrul Beirutului, Mohammad e prin preajma, la birou, si e fost si el ranit. Nu va ingrijorati, nu a fost nimic grav: o zgarietura pe tampla stanga, nici macar nu a ramas cu vreo cicatrice.
Iarna mai mult someaza ca sofer de taxi. Nu-i cer serviciile decat strainii veniti din Occident la studii sau la vreun curs de limba araba. Iar astia sunt zgarciti.
Adevaratul castig ii ajunge in buzunare vara, cand vin domnii din Golf ( noi ii zicem Persic, dar un arab nu va mai vorbi niciodata cu tine daca faci greseala asta).
“Golfistii”, cum li se zice in araba, doldora de petrodolari, pentru care chiar si Armani s-a hotarat sa confectioneze jalabii, se indreapta catre Liban aparent sa se racoreasca si sa le ofere sotiilor un shopping, un nas nou, o bijuterie mesterita cu talent de armeni.
Iar ei pot sa stea la intuneric si racoare in cluburile de noapte de pe malul Mediteranei, sa bea un whiskey, un vin bun si sa pipaie in liniste o domnisoara blonda, de preferat rusoaica. Sunt perfect la adapost, desi prostitutia e ilegala in Liban. Fetele sunt importate pe post de “artiste”, baietii de la Sec
