- Cultural - nr. 530 / 21 Aprilie, 2010 Impreuna cu profesorul Dumitru Botos, de la Colegiul National "Alexandru Papiu Ilarian", am avut sansa de a face parte din Comisia Nationala de Evaluare, cea care a corectat lucrarile celor 322 de elevi din clasele VIII-XII, prezenti in finala celei de-a XXXIV-a editii a Olimpiadei Nationale de Istorie. Dincolo de anumite incoerente in organizare - editia de la Bacau fiind totusi modesta, comparativ cu cea desfasurata la Targu-Mures in 2008 - nu am putut insa sa nu remarc eforturile gazdelor bacauane care s-au straduit sa ne ofere o sedere cat mai agreabila atat noua, profesorilor evaluatori, cat si elevilor participanti si profesorilor insotitori de grup. Am fost placut impresionat de acei tineri intalniti acolo, frumosi, sinceri, inteligenti si poate usor naivi, care, intr-o lume tot mai mercantila si mai lipsita de modele si valori viabile peste timp, au totusi preocupari legate de istorie, o disciplina scolara, dar si o stiinta fara de care nu avem dreptul de a gandi si modela profilul identitar al cetateanului de maine. Insa ceea ce m-a impresionat pana aproape de lacrimi - nu vreau sa fiu patetic, credeti-ma! - a fost exemplul dat de elevul din clasa a XII-a, George Catalin Eseanu, de la Brasov. In scaun cu rotile, avand insa si alte dizabilitati, acest tanar care si-a dictat lucrarea, el neputand sa scrie, si care a fost prezent pentru a doua oara la o faza nationala a Olimpiadei de Istorie, ne-a dat tuturor celor prezenti acolo o lectie de viata, de demnitate umana si pasiune pentru cunoastere. La Bacau fiind si vazand cata pasiune si cunoastere au ingemanat acei elevi in lucrarile lor, n-am putut sa nu ma gandesc la cuvintele istoricului academician Florin Constantiniu, cuvinte spuse nu cu mult timp in urma, in cadrul unui interviu. "Mondializarea, declara domnia sa, este un proces caruia Romania nu i se poate sustrag