Un studiu realizat de cercetătorii universităţilor de geologie din Leeds şi Reykjavik aduce în discuţie un pericol pe care mulţi l-au trecut cu vederea până în prezent: intensificarea erupţiilor vulcanice, informează site-ul descoperă.ro, citat de Mediafax.
În vreme ce efectele încălzirii globale au fost asociate, cu precădere, cu dispariţia terenurilor agricole şi, implicit, cu accelerarea crizei alimentelor la nivel planetar; cu creşterea nivelului marilor şi oceanelor că urmare a topirii gheţarilor sau cu criza apei potabile, un nou studiu realizat de cercetătorii universităţilor de geologie din Leeds şi Reykjavik aduce în discuţie un pericol pe care mulţi l-au trecut cu vederea până în prezent... intensificarea erupţiilor vulcanice.
Conform cercetătoarei britanice Carolina Pagli şi omologul sau islandez, Freysteinn Sigmundsson, Vatnajokull - cea mai mare calotă de gheaţă din Islanda - dispare cu o rată de 5 kilometri cubi pe an, o rată cu mult accelerată faţă de primele decenii ale secolului XX. Urmarea dispariţiei gheţurilor islandeze este reducerea presiunii exercitată asupra scoarţei terestre, proces ce accelerează ritmul transformării rocilor subterane în magmă. Calculele celor doi geologi arată deja o creştere cu cel puţin 10% a ratei de producere a magmei faţă de secolul trecut.
"Chiar dacă Vatnajokull nu reprezintă un etalon pentru întreaga planetă, calota islandeză fiind situată chiar la intrtaierea a două plăci tectonice, topirea gheţarilor produce, pe lângă scadarea presiunii asupra scoarţei terestre, creşterea nivelului marilor şi oceanelor, mutând, practic, centrii de presiune. Un atare proces nu poate duce decât la mişcarea semnificativă a plăcilor tectonice şi la creşterea riscului de apariţie a erupţiilor vulcanice. Imaginaţi-vă cum scoarţă terestră, apăsată de gheţurile arctice, se eliberează de presiunea
