Andrei Pleşu a publicat în Adevărul un comentariu, „Doliul polonez”, în care spune că lecţia Solidarităţii poloneze n-a ajuns încă la noi. Un text despre decenţa, sobrietatea şi, evident, solidaritatea polonezilor în faţa unei tragedii naţionale, dar şi despre lipsa noastră de decenţă şi sobrietate în împrejurări care le-ar cere.

E greu să nu-i dai dreptate, dar dacă totuşi nu eşti de acord cu el, de ce să n-o faci civilizat? De ce trebuie să „i-o zici” anonim lui Pleşu, cu un limbaj de chivuţă beată? Ca să-i arăţi că eşti mai tare decît el? Păi atunci dă-ţi numele adevărat, nu-l înjura sub pseudonim. Aşa, cel puţin, îţi faci de-o glorie de o zi şi devii ăla care l-a înjurat pe Pleşu. Îţi poţi trece postarea în CV , o înrămezi şi o agăţi pe perete. Dacă o dai anonimă nu te poţi lăuda cu ea decît cîtorva apropiaţi, care s-ar putea să nu te creadă că tu eşti ăla, încît aproape că nu merită deranjul.

Andrei Pleşu a publicat în Adevărul un comentariu, „Doliul polonez”, în care spune că lecţia Solidarităţii poloneze n-a ajuns încă la noi. Un text despre decenţa, sobrietatea şi, evident, solidaritatea polonezilor în faţa unei tragedii naţionale, dar şi despre lipsa noastră de decenţă şi sobrietate în împrejurări care le-ar cere.

E greu să nu-i dai dreptate, dar dacă totuşi nu eşti de acord cu el, de ce să n-o faci civilizat? De ce trebuie să „i-o zici” anonim lui Pleşu, cu un limbaj de chivuţă beată? Ca să-i arăţi că eşti mai tare decît el? Păi atunci dă-ţi numele adevărat, nu-l înjura sub pseudonim. Aşa, cel puţin, îţi faci de-o glorie de o zi şi devii ăla care l-a înjurat pe Pleşu. Îţi poţi trece postarea în CV , o înrămezi şi o agăţi pe perete. Dacă o dai anonimă nu te poţi lăuda cu ea decît cîtorva apropiaţi, care s-ar putea să nu te creadă că tu eşti ăla, încît aproape că nu merită deranjul.