Lumea asta liberă în care ne place să credem că trăim ne pune la dispoziţie gugoli de informaţie (alegeţi voi unitatea de măsură).
Citim mult, ascultăm mult, vedem mult. Pe net, la radio, la TV. Cărţi şi ziare din ce în ce mai rar, spre disperarea conservatorilor.
Citim legende vii, citim iluştri necunoscuţi, citim angajaţi ai unor companii celebre, citim şefi ai unor companii celebre, citim politicieni, citim sportivi, citim ingineri care îşi dau cu părerea în domenii care îi depăşesc (e cazul tău acum), citim moguli, citim cântăreţi, citim scriitori şi, de ce nu, programatori fiind, citim cod nedocumentat.
Tu, dragă colegă de la Pandora’s, citeşti biletul soţului sau prietenului care îţi spune că e plecat două zile în delegaţie.
Sunt oameni care spun ce gândesc, sunt oameni care spun ce sunt plătiţi să spună, sunt oameni care spun ce sunt manipulaţi să spună, sunt oameni care mint pur şi simplu din diverse motive, sunt oameni care vorbesc ca să se afle în treabă, sunt oameni de bună credinţă care spun ce gândesc dar aberează din naivitate.
Dar pe cine credem? Care sunt criteriile tale? Tu faci vreun efort să diferenţiezi categoriile de mai sus? Şi când faci împărţirea pe categorii împarţi autorii sau textele? Verifici vreodată argumentele sau te grăbeşti să dai verdictul că textul lui X e credibil sau incredibil? Citeşti regulat criticii celor pe care îi simpatizezi sau citeşti numai ce îţi convine? Sau dacă eşti blogger, le dai importanţă criticilor tăi?
Hai, vreau să vă văd, pe cine credeţi, pe cine nu şi de ce?
Lumea asta liberă în care ne place să credem că trăim ne pune la dispoziţie gugoli de informaţie (alegeţi voi unitatea de măsură).
Citim mult, ascultăm mult, vedem mult. Pe net, la radio, la TV. Cărţi şi ziare din ce în ce mai rar, spre disperarea conservatorilor.
Citim legende vii, citim iluştri necunoscu
