Despre arena pe care a jucat echipa FC Corvinul Hunedoara se vorbeşte mai ales la trecut. Prezentul nu îi mai atrage pe hunedoreni pe "Michael Klein", iar investiţiile de viitor în modernizarea stadionului hunedorean nu se regăsesc în planurile aleşilor locali.

În ziua în care echipa locală FC Hunedoara joacă pe teren propriu, doar 400 – 500 de hunedoreni vin la stadionul „Michael Klein”. Cei mai mulţi îşi ocupă locuri pe scaunele de plastic albe şi albastre din tribuna mare a arenei, iar partea gălăgioasă a suporterilor, cea care întreţine atmosfera pe stadion, stă la peluză în picioare, pentru că băncile de lemn putrezite de trecerea timpului au fost demontate în anii trecuţi.

Restul tribunelor rămân pustii, lucru obişnuit în ultimii cinci ani pe arena care poartă numele celui mai iubit fotbalist al Hunedoarei, Michael Klein.

Meciuri cu tribunele arhipline

În trecut, stadionul de 18.500 de locuri al clubului FC Corvinul Hunedoara, construit în anii 1960, fusese locul de desfăşurare al unor adevărate bătălii între echipa alb-albastră şi rivalele din capitală: Steaua, Rapid şi Dinamo. În anii 1980, condusă de pe bancă şi din teren de Mircea Lucescu şi încurajată frenetic de spectatorii care umpleau tribunele înainte cu două – trei ore de începerea partidelor, FC Corvinul „mătura” pe teren propriu cu pretendentele la câştigarea campionatului.

În sezonul 1982 – 1983, echipa alb-albastră a încheiat la egalitate, scor 4 – 4, cel mai important meci jucat în cupele europene, cu formaţia FC Sarajevo. „A fost un meci senzaţional”, şi-a amintit Romulus Gabor, unul dintre protagoniştii întâlnirii, câştigător al trofeului “Balonul de aur” la Campionatul Mondial de Tineret din Australia, în 1981.

Începutul sfârşitului

Imediat după 1990 a început prăbuşirea echipei hunedorene, în acelaşi timp cu a combinatului siderurgic din locali