Credeţi că mai este timpul elitelor, într-o perioadă în care piaţa de muncă este axată doar pe crearea de buni profesionişti, nu şi pe crearea unei elite?

Cred că „puterea de tractare“ a elitelor în acest moment este una redusă, iar direcţiile în care se îndreaptă societatea sînt destul de puţin determinate de presiunea acestora. Locul lor este luat în mod periculos (pentru că alterează chiar definiţia termenului) de posesorii puterii obţinută şi exercitată prin orice mijloace. „Vîrfurile“ nu au dispărut din România – decît, adesea, din spaţiul public! –, însă dacă rămîn izolate şi nu găsesc contextul să formeze o reţea de influenţă, în sensul pozitiv, efectul de multiplicare la nivel social este aproape nul.

Valoarea modelului individual contează, dar valorile reale sînt prea puţin promovate, iar „singurătatea alergătorului de cursă lungă“ poate fi descurajantă chiar şi pentru cei puternici. Institutul Aspen încearcă să creeze o astfel de reţea, să aducă împreună oamenii care împărtăşesc aceleaşi valori şi aspiraţii şi să le ofere un cadru pentru a le putea pune în acţiune, spre beneficiul general.

Nu piaţa muncii formează însă elitele, ci societatea în ansamblul ei – mediul educaţional, familia, mass-media, tot ceea ce vedem în jur şi ne defineşte ca indivizi. Este motivul pentru care Aspen România a preferat să nu aleagă profesionişti excepţionali care au candidat pentru programul de „Young Leaders“, dar care nu erau, cel puţin în acel stadiu al vieţii lor, membri ai unei elite. Le lipsea înţelegerea mai largă a rolului lor ca potenţiali lideri, interesul pentru mai mult decît orizontul carierei. Noi nu vrem să formăm buni manageri, deşi România are mare nevoie şi de aceştia. Vrem să sprijinim oameni care au potenţialul de a crea în jurul lor unda de şoc ce poate genera, la un moment dat, o mişcare tectonică amplă şi poate contribui la