Valorile morale sunt relative şi nimeni nu poate determina ceea ce trebuie considerat ca fiind just în mod absolut." Aşa se zice într-un ghid etic privind achiziţiile publice, publicat pe un
site de minister, descoperit de Jurnalul Naţional şi retras în urma scandalului public. Tot acolo se inventa şi o categorie de contracte cu bani publici cu totul inedită: „contracte pentru care este improprie aplicarea legii". A se observa câtă profunzime filosofică bântuie în administraţia noastră: viaţa e relativă, morala e relativă, hai să nu fim chiar aşa răi, corupţia e doar un fapt de viaţă.
Cea mai şocantă frază din raportul de monitorizare al Comisiei Europene, publicat luna trecută, este aceasta: „Sancţiunile aplicate de instanţe pentru cazurile de corupţie la nivel
înalt, în ansamblu, par în continuare prea uşoare şi nedisuasive: în jumătate din hotărârile finale de condamnare s-a aplicat pedeapsa minimă, iar în trei sferturi din acestea sancţiunile sunt suspendate". Ce înseamnă asta? Judecătorii găsesc că respectivii sunt vinovaţi, deci nu vorbim de cazuri de dubiu, erori de procedură, excepţii de neconstituţionalitate, justiţie televizată sau alte teme false aruncate pe piaţă de avocaţii inculpaţilor. Nu, vorbim de sentinţe finale, de oameni găsiţi vinovaţi şi condamnaţi. La ce sunt condamnaţi? Jumătate din ei la pedepsele minime prevăzute de lege. Iar cei mai mulţi nu ajung deloc la puşcărie: trei sferturi primesc cu suspendare. Adică judecătorii îi găsesc vinovaţi, dar nu cred că e mare scofală, aşa că îi trimit acasă. Că n-o fi foc, doar nu au dat în cap la nimeni, oameni suntem!
Judecătorii practică şi ei relativismul moral la greu. Ciudat, mai ales că la scandalul cu salariile lor nu erau deloc relativişti, ci foarte convinşi că merită pensii speciale, doar sunt nişte valori în sine, iar societatea trebuie să plătească.
Principa
